făgădăriță

Romanian

Etymology

From făgădar +‎ -iță.

Noun

făgădăriță f (plural făgădărițe)

1. female equivalent of făgădar

Declension

Declension of făgădăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) făgădăriță	făgădărița	(niște) făgădărițe	făgădărițele
genitive/dative	(unei) făgădărițe	făgădăriței	(unor) făgădărițe	făgădărițelor
vocative	făgădăriță, făgădărițo		făgădărițelor

References

• făgădăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN