ființare

Romanian

Etymology

From ființa +‎ -re.

Noun

ființare f (plural ființări)

1. being

Declension

Declension of ființare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ființare	ființarea	(niște) ființări	ființările
genitive/dative	(unei) ființări	ființării	(unor) ființări	ființărilor
vocative	ființare, ființareo		ființărilor