ființa
See also: ființă
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Verb edit
a ființa (third-person singular present ființează, past participle ființat) 1st conj.
- (intransitive) to exist
- Synonym: exista
Conjugation edit
conjugation of ființa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ființa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ființând | ||||||
| past participle | ființat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ființez | ființezi | ființează | ființăm | ființați | ființează | |
| imperfect | ființam | ființai | ființa | ființam | ființați | ființau | |
| simple perfect | ființai | ființași | ființă | ființarăm | ființarăți | ființară | |
| pluperfect | ființasem | ființaseși | ființase | ființaserăm | ființaserăți | ființaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ființez | să ființezi | să ființeze | să ființăm | să ființați | să ființeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ființează | ființați | |||||
| negative | nu ființa | nu ființați | |||||