ființa

See also: ființă

Romanian

Etymology

From ființă +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /fi.inˈt͡sa/

Verb

a ființa (third-person singular present ființează, past participle ființat) 1st conj.

1. (intransitive) to exist

   Synonym: exista

Conjugation

    conjugation of ființa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ființa
gerund			ființând
past participle			ființat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ființez	ființezi	ființează	ființăm	ființați	ființează
	imperfect	ființam	ființai	ființa	ființam	ființați	ființau
	simple perfect	ființai	ființași	ființă	ființarăm	ființarăți	ființară
	pluperfect	ființasem	ființaseși	ființase	ființaserăm	ființaserăți	ființaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ființez	să ființezi	să ființeze	să ființăm	să ființați	să ființeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ființează			ființați
	negative		nu ființa			nu ființați

Derived terms

• ființare