finișor

Romanian

Etymology

From fin +‎ -ișor.

Noun

finișor m (plural finișori)

1. diminutive of fin

Declension

Declension of finișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) finișor	finișorul	(niște) finișori	finișorii
genitive/dative	(unui) finișor	finișorului	(unor) finișori	finișorilor
vocative	finișorule		finișorilor