finisa

Romanian

Etymology

Borrowed from French finir, from Latin finire.

Pronunciation

• IPA^(key): /finiˈsa/

Verb

a finisa (third-person singular present finisează, past participle finisat) 1st conj.

1. to finish

   Synonym: termina

Conjugation

    conjugation of finisa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a finisa
gerund			finisând
past participle			finisat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	finisez	finisezi	finisează	finisăm	finisați	finisează
	imperfect	finisam	finisai	finisa	finisam	finisați	finisau
	simple perfect	finisai	finisași	finisă	finisarăm	finisarăți	finisară
	pluperfect	finisasem	finisaseși	finisase	finisaserăm	finisaserăți	finisaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să finisez	să finisezi	să finiseze	să finisăm	să finisați	să finiseze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		finisează			finisați
	negative		nu finisa			nu finisați