forfeca
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin, Late Latin forficāre, present active infinitive of forficō, ultimately from Latin forfex (“scissors”). Compare Aromanian nfoarfic, nfurficari, furtichedz, Sardinian forfigare, Asturian aforfegar.
Verb edit
a forfeca (third-person singular present foarfecă, past participle forfecat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of forfeca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a forfeca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | forfecând | ||||||
| past participle | forfecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | foarfec | foarfeci | foarfecă | forfecăm | forfecați | foarfecă | |
| imperfect | forfecam | forfecai | forfeca | forfecam | forfecați | forfecau | |
| simple perfect | forfecai | forfecași | forfecă | forfecarăm | forfecarăți | forfecară | |
| pluperfect | forfecasem | forfecaseși | forfecase | forfecaserăm | forfecaserăți | forfecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să foarfec | să foarfeci | să foarfece | să forfecăm | să forfecați | să foarfece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | foarfecă | forfecați | |||||
| negative | nu forfeca | nu forfecați | |||||