frapa

Romanian

Etymology

Borrowed from French frapper.

Verb

a frapa (third-person singular present frapează, past participle frapat) 1st conj.

1. to hit, to strike, to bash

Conjugation

    conjugation of frapa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a frapa
gerund			frapând
past participle			frapat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	frapez	frapezi	frapează	frapăm	frapați	frapează
	imperfect	frapam	frapai	frapa	frapam	frapați	frapau
	simple perfect	frapai	frapași	frapă	fraparăm	fraparăți	frapară
	pluperfect	frapasem	frapaseși	frapase	frapaserăm	frapaserăți	frapaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să frapez	să frapezi	să frapeze	să frapăm	să frapați	să frapeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		frapează			frapați
	negative		nu frapa			nu frapați