fricționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French frictionner.

Verb

a fricționa (third-person singular present fricționează, past participle fricționat) 1st conj.

1. to rub

Conjugation

    conjugation of fricționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a fricționa
gerund			fricționând
past participle			fricționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fricționez	fricționezi	fricționează	fricționăm	fricționați	fricționează
	imperfect	fricționam	fricționai	fricționa	fricționam	fricționați	fricționau
	simple perfect	fricționai	fricționași	fricționă	fricționarăm	fricționarăți	fricționară
	pluperfect	fricționasem	fricționaseși	fricționase	fricționaserăm	fricționaserăți	fricționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fricționez	să fricționezi	să fricționeze	să fricționăm	să fricționați	să fricționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fricționează			fricționați
	negative		nu fricționa			nu fricționați