furnica

See also: furnică and furnicã

Romanian

Etymology

Inherited from Latin formīcāre, present active infinitive of formīcō.

Verb

a furnica (third-person singular present furnică, past participle furnicat) 1st conj.

1. to swarm

   Synonyms: mișuna, forfoti, viermui

Conjugation

    conjugation of furnica (first conjugation, no infix)

infinitive			a furnica
gerund			furnicând
past participle			furnicat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	furnic	furnici	furnică	furnicăm	furnicați	furnică
	imperfect	furnicam	furnicai	furnica	furnicam	furnicați	furnicau
	simple perfect	furnicai	furnicași	furnică	furnicarăm	furnicarăți	furnicară
	pluperfect	furnicasem	furnicaseși	furnicase	furnicaserăm	furnicaserăți	furnicaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să furnic	să furnici	să furnice	să furnicăm	să furnicați	să furnice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		furnică			furnicați
	negative		nu furnica			nu furnicați

Derived terms

• furnicătură

Related terms

• furnică