goniță

Romanian

Etymology

From goni +‎ -iță.

Noun

goniță f (plural gonițe)

1. (botany) common whirligig beetle (Gyrinus natator)

Declension

Declension of goniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) goniță	gonița	(niște) gonițe	gonițele
genitive/dative	(unei) gonițe	goniței	(unor) gonițe	gonițelor
vocative	goniță, gonițo		gonițelor