grădinări

See also: grădinari

Romanian

Etymology

Derived from grădinar.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɡrə.di.nəˈri/

Verb

a grădinări (third-person singular present grădinărește, past participle grădinării) 4th conj.

1. (rare) to garden

Conjugation

    conjugation of grădinări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a grădinări
gerund			grădinărind
past participle			grădinărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grădinăresc	grădinărești	grădinărește	grădinărim	grădinăriți	grădinăresc
	imperfect	grădinăream	grădinăreai	grădinărea	grădinăream	grădinăreați	grădinăreau
	simple perfect	grădinării	grădinăriși	grădinări	grădinărirăm	grădinărirăți	grădinăriră
	pluperfect	grădinărisem	grădinăriseși	grădinărise	grădinăriserăm	grădinăriserăți	grădinăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grădinăresc	să grădinărești	să grădinărească	să grădinărim	să grădinăriți	să grădinărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grădinărește			grădinăriți
	negative		nu grădinări			nu grădinăriți

Derived terms

• grădinărire
• grădinărit

Related terms

• grădinar
• grădină
• grădinăriță, grădinăreasă

References

• grădinări in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)