grăpa

Romanian

Etymology

From grapă.

Verb

a grăpa (third-person singular present grăpează, past participle grăpat) 1st conj.

1. to harrow

Conjugation

    conjugation of grăpa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a grăpa
gerund			grăpând
past participle			grăpat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grăpez	grăpezi	grăpează	grăpăm	grăpați	grăpează
	imperfect	grăpam	grăpai	grăpa	grăpam	grăpați	grăpau
	simple perfect	grăpai	grăpași	grăpă	grăparăm	grăparăți	grăpară
	pluperfect	grăpasem	grăpaseși	grăpase	grăpaserăm	grăpaserăți	grăpaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grăpez	să grăpezi	să grăpeze	să grăpăm	să grăpați	să grăpeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grăpează			grăpați
	negative		nu grăpa			nu grăpați

References

• grăpa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN