horcăitură

Romanian

Etymology

From horcăi +‎ -tură.

Noun

horcăitură f (plural horcăituri)

1. snort

Declension

Declension of horcăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) horcăitură	horcăitura	(niște) horcăituri	horcăiturile
genitive/dative	(unei) horcăituri	horcăiturii	(unor) horcăituri	horcăiturilor
vocative	horcăitură, horcăituro		horcăiturilor