horipila

Romanian

Verb

a horipila (third-person singular present horipilează, past participle horipilat) 1st conj.

1. Obsolete form of oripila.

Conjugation

    conjugation of horipila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a horipila
gerund			horipilând
past participle			horipilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	horipilez	horipilezi	horipilează	horipilăm	horipilați	horipilează
	imperfect	horipilam	horipilai	horipila	horipilam	horipilați	horipilau
	simple perfect	horipilai	horipilași	horipilă	horipilarăm	horipilarăți	horipilară
	pluperfect	horipilasem	horipilaseși	horipilase	horipilaserăm	horipilaserăți	horipilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să horipilez	să horipilezi	să horipileze	să horipilăm	să horipilați	să horipileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		horipilează			horipilați
	negative		nu horipila			nu horipilați

References

• horipila in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN