ierna

Romanian

Etymology

Inherited from Latin hībernāre, present active infinitive of hībernō. Doublet of hiberna, a borrowing.

Verb

a ierna (third-person singular present iernează, past participle iernat) 1st conj.

1. (intransitive) to winter; to hibernate
2. (intransitive) to pass/spend the winter

Conjugation

    conjugation of ierna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ierna
gerund			iernând
past participle			iernat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	iernez	iernezi	iernează	iernăm	iernați	iernează
	imperfect	iernam	iernai	ierna	iernam	iernați	iernau
	simple perfect	iernai	iernași	iernă	iernarăm	iernarăți	iernară
	pluperfect	iernasem	iernaseși	iernase	iernaserăm	iernaserăți	iernaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să iernez	să iernezi	să ierneze	să iernăm	să iernați	să ierneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		iernează			iernați
	negative		nu ierna			nu iernați

Derived terms

• iernare
• iernat

Related terms

• iarnă
• iernatic

See also

• hiberna