impieta

Romanian

Etymology

Borrowed from French empiéter.

Verb

a impieta (third-person singular present impietează, past participle impietat) 1st conj.

1. to encroach, to intrude

Conjugation

    conjugation of impieta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a impieta
gerund			impietând
past participle			impietat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	impietez	impietezi	impietează	impietăm	impietați	impietează
	imperfect	impietam	impietai	impieta	impietam	impietați	impietau
	simple perfect	impietai	impietași	impietă	impietarăm	impietarăți	impietară
	pluperfect	impietasem	impietaseși	impietase	impietaserăm	impietaserăți	impietaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să impietez	să impietezi	să impieteze	să impietăm	să impietați	să impieteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		impietează			impietați
	negative		nu impieta			nu impietați