iniția
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French initier, from Latin initiare.
Verb edit
a iniția (third-person singular present inițiează, past participle inițiat) 1st conj.
- to initiate
Conjugation edit
conjugation of iniția (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a iniția | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | inițiind | ||||||
| past participle | inițiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inițiez | inițiezi | inițiază | inițiem | inițiați | inițiază | |
| imperfect | inițiam | inițiai | iniția | inițiam | inițiați | inițiau | |
| simple perfect | inițiai | inițiași | iniție | inițiarăm | inițiarăți | inițiară | |
| pluperfect | inițiasem | inițiaseși | inițiase | inițiaserăm | inițiaserăți | inițiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inițiez | să inițiezi | să inițieze | să inițiem | să inițiați | să inițieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inițiază | inițiați | |||||
| negative | nu iniția | nu inițiați | |||||