intabula

Romanian

Etymology

Borrowed from German intabulieren.

Verb

a intabula (third-person singular present intabulează, past participle intabulat) 1st conj.

1. to register a property deed

Conjugation

    conjugation of intabula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a intabula
gerund			intabulând
past participle			intabulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	intabulez	intabulezi	intabulează	intabulăm	intabulați	intabulează
	imperfect	intabulam	intabulai	intabula	intabulam	intabulați	intabulau
	simple perfect	intabulai	intabulași	intabulă	intabularăm	intabularăți	intabulară
	pluperfect	intabulasem	intabulaseși	intabulase	intabulaserăm	intabulaserăți	intabulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să intabulez	să intabulezi	să intabuleze	să intabulăm	să intabulați	să intabuleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		intabulează			intabulați
	negative		nu intabula			nu intabulați