iubit

Romanian

Etymology

Past participle of iubi (“to love”).

Pronunciation

• IPA^(key): [juˈbit]

Adjective

iubit m or n (feminine singular iubită, masculine plural iubiți, feminine and neuter plural iubite)

1. loved

Declension

Declension of iubit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	iubit		iubită	iubiți	iubite
	definite	iubitul		iubita	iubiții	iubitele
genitive/ dative	indefinite	iubit		iubite	iubiți	iubite
	definite	iubitului		iubitei	iubiților	iubitelor

Noun

iubit m (plural iubiți, feminine equivalent iubită)

1. (male) lover, sweetheart, beloved, boyfriend

Declension

Declension of iubit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) iubit	iubitul	(niște) iubiți	iubiții
genitive/dative	(unui) iubit	iubitului	(unor) iubiți	iubiților
vocative	iubitule		iubiților

Verb

iubit

1. past participle of iubi