izgoni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic изгонити (izgoniti), from Proto-Slavic *jьzgoniti. Compare Serbo-Croatian izgoniti.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a izgoni (third-person singular present izgonește, past participle izgonit) 4th conj.

1. to chase away, chase off, drive away, banish, expel

   Synonyms: alunga, goni, fugări

Conjugation

    conjugation of izgoni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a izgoni
gerund			izgonind
past participle			izgonit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	izgonesc	izgonești	izgonește	izgonim	izgoniți	izgonesc
	imperfect	izgoneam	izgoneai	izgonea	izgoneam	izgoneați	izgoneau
	simple perfect	izgonii	izgoniși	izgoni	izgonirăm	izgonirăți	izgoniră
	pluperfect	izgonisem	izgoniseși	izgonise	izgoniserăm	izgoniserăți	izgoniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să izgonesc	să izgonești	să izgonească	să izgonim	să izgoniți	să izgonească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		izgonește			izgoniți
	negative		nu izgoni			nu izgoniți

Related terms

• goni