jumătăți

Romanian

Etymology 1

Noun

jumătăți

1. inflection of jumătate:
   1. plural
   2. genitive/dative singular

Etymology 2

From jumătate.

Verb

a jumătăți (third-person singular present jumătățește, past participle jumătățit) 4th conj.

1. to half

Conjugation

    conjugation of jumătăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a jumătăți
gerund			jumătățind
past participle			jumătățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	jumătățesc	jumătățești	jumătățește	jumătățim	jumătățiți	jumătățesc
	imperfect	jumătățeam	jumătățeai	jumătățea	jumătățeam	jumătățeați	jumătățeau
	simple perfect	jumătății	jumătățiși	jumătăți	jumătățirăm	jumătățirăți	jumătățiră
	pluperfect	jumătățisem	jumătățiseși	jumătățise	jumătățiserăm	jumătățiserăți	jumătățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să jumătățesc	să jumătățești	să jumătățească	să jumătățim	să jumătățiți	să jumătățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		jumătățește			jumătățiți
	negative		nu jumătăți			nu jumătățiți