legăna

See also: legaña

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin *ligināre, from Latin ligāre (“tie”) or from leagăn.

Verb

a legăna (third-person singular present leagănă, past participle legănat) 1st conj.

1. to rock, swing
2. (reflexive) to balance oneself

Conjugation

    conjugation of legăna (first conjugation, no infix)

infinitive			a legăna
gerund			legănând
past participle			legănat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	legăn leagăn	legeni	leagănă	legănăm	legănați	leagănă
	imperfect	legănam	legănai	legăna	legănam	legănați	legănau
	simple perfect	legănai	legănași	legănă	legănarăm	legănarăți	legănară
	pluperfect	legănasem	legănaseși	legănase	legănaserăm	legănaserăți	legănaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să legăn să leagăn	să legeni	să legene	să legănăm	să legănați	să legene
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		leagănă			legănați
	negative		nu legăna			nu legănați

Related terms

• leagăn

References

• legăna in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)