măcăitură

Romanian

Etymology

From măcăi +‎ -tură.

Noun

măcăitură f (plural măcăituri)

1. quack

Declension

Declension of măcăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) măcăitură	măcăitura	(niște) măcăituri	măcăiturile
genitive/dative	(unei) măcăituri	măcăiturii	(unor) măcăituri	măcăiturilor
vocative	măcăitură, măcăituro		măcăiturilor