mărșăluitor

Romanian

Etymology

From mărșălui +‎ -tor.

Noun

mărșăluitor m (plural mărșăluitori)

1. marcher

Declension

Declension of mărșăluitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mărșăluitor	mărșăluitorul	(niște) mărșăluitori	mărșăluitorii
genitive/dative	(unui) mărșăluitor	mărșăluitorului	(unor) mărșăluitori	mărșăluitorilor
vocative	mărșăluitorule		mărșăluitorilor