mărturisi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic марторисати (martorisati), from Greek μαρτυρώ (martyró). Compare Bulgarian мартирисвам (martirisvam, “to confess”).

Pronunciation

• IPA^(key): [mərturiˈsi]

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a mărturisi (third-person singular present mărturisește, past participle mărturisit) 4th conj.

1. to confess; to own up, to come clean
2. to avow

Conjugation

    conjugation of mărturisi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mărturisi
gerund			mărturisind
past participle			mărturisit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mărturisesc	mărturisești	mărturisește	mărturisim	mărturisiți	mărturisesc
	imperfect	mărturiseam	mărturiseai	mărturisea	mărturiseam	mărturiseați	mărturiseau
	simple perfect	mărturisii	mărturisiși	mărturisi	mărturisirăm	mărturisirăți	mărturisiră
	pluperfect	mărturisisem	mărturisiseși	mărturisise	mărturisiserăm	mărturisiserăți	mărturisiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mărturisesc	să mărturisești	să mărturisească	să mărturisim	să mărturisiți	să mărturisească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mărturisește			mărturisiți
	negative		nu mărturisi			nu mărturisiți

Related terms

• martir
• martor

See also

• spovedi