mărturisi
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic марторисати (martorisati), from Greek μαρτυρώ (martyró). Compare Bulgarian мартирисвам (martirisvam, “to confess”).
Pronunciation edit
Verb edit
a mărturisi (third-person singular present mărturisește, past participle mărturisit) 4th conj.
- to confess; to own up, to come clean
- to avow
Conjugation edit
conjugation of mărturisi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mărturisi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mărturisind | ||||||
| past participle | mărturisit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărturisesc | mărturisești | mărturisește | mărturisim | mărturisiți | mărturisesc | |
| imperfect | mărturiseam | mărturiseai | mărturisea | mărturiseam | mărturiseați | mărturiseau | |
| simple perfect | mărturisii | mărturisiși | mărturisi | mărturisirăm | mărturisirăți | mărturisiră | |
| pluperfect | mărturisisem | mărturisiseși | mărturisise | mărturisiserăm | mărturisiserăți | mărturisiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărturisesc | să mărturisești | să mărturisească | să mărturisim | să mărturisiți | să mărturisească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărturisește | mărturisiți | |||||
| negative | nu mărturisi | nu mărturisiți | |||||