mărturisitor

Romanian

Etymology

From mărturisi +‎ -tor.

Adjective

mărturisitor m or n (feminine singular mărturisitoare, masculine plural mărturisitori, feminine and neuter plural mărturisitoare)

1. witnessing

Declension

Declension of mărturisitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mărturisitor		mărturisitoare	mărturisitori	mărturisitoare
	definite	mărturisitorul		mărturisitoarea	mărturisitorii	mărturisitoarele
genitive/ dative	indefinite	mărturisitor		mărturisitoare	mărturisitori	mărturisitoare
	definite	mărturisitorului		mărturisitoarei	mărturisitorilor	mărturisitoarelor

Noun

mărturisitor m (plural mărturisitori)

1. witness

Declension

Declension of mărturisitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mărturisitor	mărturisitorul	(niște) mărturisitori	mărturisitorii
genitive/dative	(unui) mărturisitor	mărturisitorului	(unor) mărturisitori	mărturisitorilor
vocative	mărturisitorule		mărturisitorilor