măturar

Romanian

Etymology

From mătură +‎ -ar.

Noun

măturar m (plural măturari)

1. broom maker

Declension

Declension of măturar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) măturar	măturarul	(niște) măturari	măturarii
genitive/dative	(unui) măturar	măturarului	(unor) măturari	măturarilor
vocative	măturarule		măturarilor