milogi

Romanian

Etymology

From milog +‎ -i.

Verb

a milogi (third-person singular present milogește, past participle milogit) 4th conj.

1. to beg

   Synonym: cerși

2. to yearn
3. to gawp, gaze, stare with a look of yearning

Conjugation

    conjugation of milogi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a milogi
gerund			milogind
past participle			milogit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	milogesc	milogești	milogește	milogim	milogiți	milogesc
	imperfect	milogeam	milogeai	milogea	milogeam	milogeați	milogeau
	simple perfect	milogii	milogiși	milogi	milogirăm	milogirăți	milogiră
	pluperfect	milogisem	milogiseși	milogise	milogiserăm	milogiserăți	milogiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să milogesc	să milogești	să milogească	să milogim	să milogiți	să milogească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		milogește			milogiți
	negative		nu milogi			nu milogiți

Derived terms

• milogeală