monotipist

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian monotipista.

Noun

monotipist m (plural monotipiști)

1. monotype operator

Declension

Declension of monotipist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) monotipist	monotipistul	(niște) monotipiști	monotipiștii
genitive/dative	(unui) monotipist	monotipistului	(unor) monotipiști	monotipiștilor
vocative	monotipistule		monotipiștilor