mormăitor

Romanian

Etymology

From mormăi +‎ -tor.

Adjective

mormăitor m or n (feminine singular mormăitoare, masculine plural mormăitori, feminine and neuter plural mormăitoare)

1. mumbling

Declension

Declension of mormăitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mormăitor		mormăitoare	mormăitori	mormăitoare
	definite	mormăitorul		mormăitoarea	mormăitorii	mormăitoarele
genitive/ dative	indefinite	mormăitor		mormăitoare	mormăitori	mormăitoare
	definite	mormăitorului		mormăitoarei	mormăitorilor	mormăitoarelor

References

• mormăitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN