mormăitură

Romanian

Etymology

From mormăi +‎ -tură.

Noun

mormăitură f (plural mormăituri)

1. mumble

Declension

Declension of mormăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mormăitură	mormăitura	(niște) mormăituri	mormăiturile
genitive/dative	(unei) mormăituri	mormăiturii	(unor) mormăituri	mormăiturilor
vocative	mormăitură, mormăituro		mormăiturilor