muți
Romanian edit
Etymology edit
From mut.
Verb edit
a muți (third-person singular present muțește, past participle muțit) 4th conj.
- to become mute
Conjugation edit
conjugation of muți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a muți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | muțind | ||||||
| past participle | muțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | muțesc | muțești | muțește | muțim | muțiți | muțesc | |
| imperfect | muțeam | muțeai | muțea | muțeam | muțeați | muțeau | |
| simple perfect | muții | muțiși | muți | muțirăm | muțirăți | muțiră | |
| pluperfect | muțisem | muțiseși | muțise | muțiserăm | muțiserăți | muțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să muțesc | să muțești | să muțească | să muțim | să muțiți | să muțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | muțește | muțiți | |||||
| negative | nu muți | nu muțiți | |||||