muți

Romanian

Etymology

From mut.

Verb

a muți (third-person singular present muțește, past participle muțit) 4th conj.

1. to become mute

Conjugation

    conjugation of muți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a muți
gerund			muțind
past participle			muțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	muțesc	muțești	muțește	muțim	muțiți	muțesc
	imperfect	muțeam	muțeai	muțea	muțeam	muțeați	muțeau
	simple perfect	muții	muțiși	muți	muțirăm	muțirăți	muțiră
	pluperfect	muțisem	muțiseși	muțise	muțiserăm	muțiserăți	muțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să muțesc	să muțești	să muțească	să muțim	să muțiți	să muțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		muțește			muțiți
	negative		nu muți			nu muțiți

References

• muți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN