năruitură

Romanian

Etymology

From nărui +‎ -tură.

Noun

năruitură f (plural năruituri)

1. crumbling

Declension

Declension of năruitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năruitură	năruitura	(niște) năruiture	năruiturele
genitive/dative	(unei) năruiture	năruiturei	(unor) năruiture	năruiturelor
vocative	năruitură, năruituro		năruiturelor