născocitură

Romanian

Etymology

From născoci +‎ -tură.

Noun

născocitură f (plural născocituri)

1. invention

Declension

Declension of născocitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) născocitură	născocitura	(niște) născociture	născociturele
genitive/dative	(unei) născociture	născociturei	(unor) născociture	născociturelor
vocative	născocitură, născocituro		născociturelor