oțărâtură

Romanian

Etymology

From oțărî +‎ -tură.

Noun

oțărâtură f (plural oțărâturi)

1. (obsolete) enmity

Declension

Declension of oțărâtură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) oțărâtură	oțărâtura	(niște) oțărâturi	oțărâturile
genitive/dative	(unei) oțărâturi	oțărâturii	(unor) oțărâturi	oțărâturilor
vocative	oțărâtură, oțărâturo		oțărâturilor

References

• oțărâtură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN