oblăduitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
oblăduitor m or n (feminine singular oblăduitoare, masculine plural oblăduitori, feminine and neuter plural oblăduitoare)
Declension edit
Declension of oblăduitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | oblăduitor | oblăduitoare | oblăduitori | oblăduitoare | ||
| definite | oblăduitorul | oblăduitoarea | oblăduitorii | oblăduitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | oblăduitor | oblăduitoare | oblăduitori | oblăduitoare | ||
| definite | oblăduitorului | oblăduitoarei | oblăduitorilor | oblăduitoarelor | |||