ocăinicie

Romanian

Etymology

From ocaianic +‎ -ie.

Noun

ocăinicie f (plural ocăinicii)

1. despair

Declension

Declension of ocăinicie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ocăinicie	ocăinicia	(niște) ocăinicii	ocăiniciile
genitive/dative	(unei) ocăinicii	ocăiniciei	(unor) ocăinicii	ocăiniciilor
vocative	ocăinicie, ocăinicio		ocăiniciilor

References

• ocăinicie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN