octroia

Romanian

Etymology

Borrowed from French octroyer.

Verb

a octroia (third-person singular present octroiază, past participle octroiat) 1st conj.

1. to grant

Conjugation

    conjugation of octroia (first conjugation, no infix)

infinitive			a octroia
gerund			octroind
past participle			octroiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	octroi	octroi	octroie	octroiem	octroiați	octroie
	imperfect	octroiam	octroiai	octroia	octroiam	octroiați	octroiau
	simple perfect	octroiai	octroiași	octroie	octroiarăm	octroiarăți	octroiară
	pluperfect	octroiasem	octroiaseși	octroiase	octroiaserăm	octroiaserăți	octroiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să octroi	să octroi	să octroie	să octroiem	să octroiați	să octroie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		octroie			octroiați
	negative		nu octroia			nu octroiați

References

• octroia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN