oftica

See also: oftică

Romanian

Etymology

From oftică.

Verb

a oftica (third-person singular present oftică, past participle ofticat) 1st conj.

1. to be consumptive, phthisical
2. (figurative) to be consumed with grief, become embittered

Conjugation

    conjugation of oftica (first conjugation, no infix)

infinitive			a oftica
gerund			ofticând
past participle			ofticat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	oftic	oftici	oftică	ofticăm	ofticați	oftică
	imperfect	ofticam	ofticai	oftica	ofticam	ofticați	ofticau
	simple perfect	ofticai	ofticași	oftică	ofticarăm	ofticarăți	ofticară
	pluperfect	ofticasem	ofticaseși	ofticase	ofticaserăm	ofticaserăți	ofticaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să oftic	să oftici	să oftice	să ofticăm	să ofticați	să oftice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		oftică			ofticați
	negative		nu oftica			nu ofticați