omologa

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /oˈmɔ.lo.ɡa/
• Rhymes: -ɔloɡa
• Hyphenation: o‧mò‧lo‧ga

Adjective

omologa

1. feminine singular of omologo

Verb

omologa

1. inflection of omologare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French homologuer.

Verb

a omologa (third-person singular present omologhează, past participle omologat) 1st conj.

1. to officially recognize

Conjugation

    conjugation of omologa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a omologa
gerund			omologând
past participle			omologat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	omologhez	omologhezi	omologhează	omologăm	omologați	omologhează
	imperfect	omologam	omologai	omologa	omologam	omologați	omologau
	simple perfect	omologai	omologași	omologă	omologarăm	omologarăți	omologară
	pluperfect	omologasem	omologaseși	omologase	omologaserăm	omologaserăți	omologaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să omologhez	să omologhezi	să omologheze	să omologăm	să omologați	să omologheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		omologhează			omologați
	negative		nu omologa			nu omologați