opinti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic опѧть (opętĭ).

Verb

a opinti (third-person singular present opintește, past participle opintit) 4th conj.

1. to shove, to push forcefully

Conjugation

    conjugation of opinti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a opinti
gerund			opintind
past participle			opintit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	opintesc	opintești	opintește	opintim	opintiți	opintesc
	imperfect	opinteam	opinteai	opintea	opinteam	opinteați	opinteau
	simple perfect	opintii	opintiși	opinti	opintirăm	opintirăți	opintiră
	pluperfect	opintisem	opintiseși	opintise	opintiserăm	opintiserăți	opintiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să opintesc	să opintești	să opintească	să opintim	să opintiți	să opintească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		opintește			opintiți
	negative		nu opinti			nu opintiți