păcătuire

Romanian

Etymology

From păcătui +‎ -re.

Noun

păcătuire f (plural păcătuiri)

1. sin, transgression

Declension

Declension of păcătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) păcătuire	păcătuirea	(niște) păcătuiri	păcătuirile
genitive/dative	(unei) păcătuiri	păcătuirii	(unor) păcătuiri	păcătuirilor
vocative	păcătuire, păcătuireo		păcătuirilor