păgân

See also: pagan, Pagan, and págán

Romanian

Etymology

Inherited from Latin pāgānus. Compare Aromanian pãngãn. Doublet of pogan.

Pronunciation

• IPA^(key): /pəˈɡɨn/

Adjective

păgân m or n (feminine singular păgână, masculine plural păgâni, feminine and neuter plural păgâne)

1. pagan, heathen
2. (archaic, historical) Muslim or Turkish

Declension

Declension of păgân

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	păgân		păgână	păgâni	păgâne
	definite	păgânul		păgâna	păgânii	păgânele
genitive/ dative	indefinite	păgân		păgâne	păgâni	păgâne
	definite	păgânului		păgânei	păgânelor	păgânilor

Noun

păgân m (plural păgâni)

1. pagan, heathen
2. cruel or wicked person

Declension

Declension of păgân

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) păgân	păgânul	(niște) păgâni	păgânii
genitive/dative	(unui) păgân	păgânului	(unor) păgâni	păgânilor
vocative	păgânule		păgânilor

Derived terms

• păgânătate
• păgânime
• păgânism

Related terms

• pângări