pălăior

Romanian

Etymology

From pălan +‎ -ior.

Noun

pălăior n (plural pălăioare)

1. diminutive of pălan

Declension

Declension of pălăior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) pălăior	pălăiorul	(niște) pălăioare	pălăioarele
genitive/dative	(unui) pălăior	pălăiorului	(unor) pălăioare	pălăioarelor
vocative	pălăiorule		pălăioarelor

References

• pălăior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN