perima

Romanian

Etymology

Borrowed from French périmer.

Verb

a perima (third-person singular present perimează, past participle perimat) 1st conj.

1. to make or become obsolete

Conjugation

    conjugation of perima (first conjugation, no infix)

infinitive			a perima
gerund			perimând
past participle			perimat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	perim	perimi	perimă	perimăm	perimați	perimă
	imperfect	perimam	perimai	perima	perimam	perimați	perimau
	simple perfect	perimai	perimași	perimă	perimarăm	perimarăți	perimară
	pluperfect	perimasem	perimaseși	perimase	perimaserăm	perimaserăți	perimaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să perim	să perimi	să perime	să perimăm	să perimați	să perime
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		perimă			perimați
	negative		nu perima			nu perimați

Serbo-Croatian

Noun

perima

1. dative/locative/instrumental plural of pero