plăsa

See also: plasa, plasă, plaša, plašā, and pląsa

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin *plausāre, from plausus.

Verb

a plăsa (third-person singular present plăsează, past participle plăsat) 1st conj.

1. (archaic) to clap, applaud

   Synonym: aplauda

Conjugation

    conjugation of plăsa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a plăsa
gerund			plăsând
past participle			plăsat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	plăsez	plăsezi	plăsează	plăsăm	plăsați	plăsează
	imperfect	plăsam	plăsai	plăsa	plăsam	plăsați	plăsau
	simple perfect	plăsai	plăsași	plăsă	plăsarăm	plăsarăți	plăsară
	pluperfect	plăsasem	plăsaseși	plăsase	plăsaserăm	plăsaserăți	plăsaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să plăsez	să plăsezi	să plăseze	să plăsăm	să plăsați	să plăseze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		plăsează			plăsați
	negative		nu plăsa			nu plăsați