plasa

See also: plasă, plaša, plašā, plăsa, and pląsa

Bikol Central

Etymology

Borrowed from Spanish plaza.

Pronunciation

• Hyphenation: pla‧sa
• IPA^(key): /ˈplasa/

Noun

plása

1. plaza; courtyard; town square

   Synonym: hardin

Czech

Etymology

Inherited from Proto-Slavic *polsà.

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈplasa]

Noun

plasa f

1. embankment

   Synonym: násep

2. strip of land

Declension

Declension of plasa

	singular	plural
nominative	plasa	plasy
genitive	plasy	plas
dative	plase	plasám
accusative	plasu	plasy
vocative	plaso	plasy
locative	plase	plasách
instrumental	plasou	plasami

Further reading

• plasa in Příruční slovník jazyka českého, 1935–1957
• plasa in Slovník spisovného jazyka českého, 1960–1971, 1989

Indonesian

Noun

plasa

1. Alternative spelling of plaza

Romanian

Etymology

From French placer.

Verb

a plasa (third-person singular present plasează, past participle plasat) 1st conj.

1. to place

Conjugation

    conjugation of plasa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a plasa
gerund			plasând
past participle			plasat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	plasez	plasezi	plasează	plasăm	plasați	plasează
	imperfect	plasam	plasai	plasa	plasam	plasați	plasau
	simple perfect	plasai	plasași	plasă	plasarăm	plasarăți	plasară
	pluperfect	plasasem	plasaseși	plasase	plasaserăm	plasaserăți	plasaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să plasez	să plasezi	să plaseze	să plasăm	să plasați	să plaseze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		plasează			plasați
	negative		nu plasa			nu plasați

Spanish

Etymology

Borrowed from French place. Doublet of plaza.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈplasa/ [ˈpla.sa]
• Rhymes: -asa
• Syllabification: pla‧sa

Noun

plasa f (plural plasas)

1. (Louisiana) place