plenui

Romanian

Etymology

From plean +‎ -ui.

Verb

a plenui (third-person singular present plenuiește, past participle plenuit) 4th conj.

1. to plunder

Conjugation

    conjugation of plenui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a plenui
gerund			plenuind
past participle			plenuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	plenuiesc	plenuiești	plenuiește	plenuim	plenuiți	plenuiesc
	imperfect	plenuiam	plenuiai	plenuia	plenuiam	plenuiați	plenuiau
	simple perfect	plenuii	plenuiși	plenui	plenuirăm	plenuirăți	plenuiră
	pluperfect	plenuisem	plenuiseși	plenuise	plenuiserăm	plenuiserăți	plenuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să plenuiesc	să plenuiești	să plenuiască	să plenuim	să plenuiți	să plenuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		plenuiește			plenuiți
	negative		nu plenui			nu plenuiți