plugări

Romanian

Etymology

From plugar +‎ -i.

Verb

a plugări (third-person singular present plugărește, past participle plugărit) 4th conj.

1. to plough

   Synonym: ara

Conjugation

    conjugation of plugări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a plugări
gerund			plugărind
past participle			plugărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	plugăresc	plugărești	plugărește	plugărim	plugăriți	plugăresc
	imperfect	plugăream	plugăreai	plugărea	plugăream	plugăreați	plugăreau
	simple perfect	plugării	plugăriși	plugări	plugărirăm	plugărirăți	plugăriră
	pluperfect	plugărisem	plugăriseși	plugărise	plugăriserăm	plugăriserăți	plugăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să plugăresc	să plugărești	să plugărească	să plugărim	să plugăriți	să plugărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		plugărește			plugăriți
	negative		nu plugări			nu plugăriți