pocăi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic покаꙗти (pokajati, “to repent”), from Proto-Slavic *kajati.

Verb

a pocăi (third-person singular present pocăiește, past participle pocăit) 4th conj.

1. (Christianity) to repent

Conjugation

    conjugation of pocăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pocăi
gerund			pocăind
past participle			pocăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pocăiesc	pocăiești	pocăiește	pocăim	pocăiți	pocăiesc
	imperfect	pocăiam	pocăiai	pocăia	pocăiam	pocăiați	pocăiau
	simple perfect	pocăii	pocăiși	pocăi	pocăirăm	pocăirăți	pocăiră
	pluperfect	pocăisem	pocăiseși	pocăise	pocăiserăm	pocăiserăți	pocăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pocăiesc	să pocăiești	să pocăiască	să pocăim	să pocăiți	să pocăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pocăiește			pocăiți
	negative		nu pocăi			nu pocăiți